MAMA
Cu-ncetul, spațiul s-a mai lărgit.
Lucrurile devenind bogate-au sunat,
zările cu piepturi de dor s-au mișcat,
către mine venind.
De fapt, eram Cenușăreasa, eram
cea care poartă viața și cîntă,
eram aproape de pămînt și frîntă
de marea mea putere ca un ra.
Priveam în tăcere pămîntul, zările,
brazdele-arcuindu-și spinările ;
eram singură și-nrudită cu toate
lucrurile blînde și-ntunecate.
Dac-ar fi venit cineva și-ar fi zis :
,,Am hotărît să-ți dăm coroană, vină...''
fruntea nu mi-o plecam pentru altă lumină,
inima n-o deschideam altui vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...