MULTE CHIPURI
Multe chipuri s-ascund în oglizi,
obraji și mîni ca nuferii deschise,
străbat la suprafața multor vise
străbunii mei cucernici și plăpînzi.
Știu eu de cîtă vreme n-au merinde ?
Știu eu de cînd ca umbra rătăcesc ?
Oglinda-ncet răsună și s-aprinde
și-n fundul ei pădurile-nverzesc.
Și mîna mea se face grea, precum
sunt cele care-or fi murit de-acum.
Ascult cum plouă nopțile și-aștept
un arbore să-mi crească peste piept...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...